Morbus Bechterew: spondilita anchilozantă – simptome, cauze și tratament

Morbus Bechterew, denumirea folosită pentru spondilita anchilozantă, este o boală inflamatorie cronică ce afectează în principal coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace, aflate între coloană și pelvis. Face parte din categoria spondiloartritelor axiale și poate determina, în timp, rigiditate importantă și reducerea mobilității coloanei. În formele avansate, unele vertebre se pot uni între ele, ceea ce limitează suplimentar flexibilitatea.

Boala apare frecvent la adolescenți și adulți tineri, iar simptomele se dezvoltă de obicei treptat. Evoluția diferă mult de la o persoană la alta, existând perioade cu manifestări mai intense și perioade în care acestea se ameliorează.

Care sunt simptomele spondilitei anchilozante

Printre cele mai caracteristice manifestări se numără durerea lombară și rigiditatea, mai ales dimineața sau după perioade lungi de repaus. Spre deosebire de durerea mecanică obișnuită de spate, disconfortul asociat inflamației tinde să se amelioreze prin mișcare și să se accentueze în timpul inactivității.

Pot apărea și dureri în zona șoldurilor, umerilor sau la nivelul locurilor unde tendoanele și ligamentele se atașează de os, fenomen numit entezită. Oboseala persistentă este, de asemenea, frecvent întâlnită.

Uneori, boala poate afecta și alte organe. Una dintre cele mai cunoscute complicații este uveita, o inflamație oculară care poate provoca durere, roșeață, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată. Astfel de simptome necesită evaluare medicală rapidă.

De ce apare Morbus Bechterew

Cauza exactă a spondilitei anchilozante nu este pe deplin cunoscută. Există însă o legătură puternică între boală și varianta genetică HLA-B27. Prezența acesteia nu înseamnă automat că o persoană va dezvolta spondilită, iar boala poate apărea și la persoane care nu au acest marker.

Riscul este mai mare la persoanele care au rude apropiate cu această afecțiune. De asemenea, anumite boli inflamatorii, precum boala Crohn, colita ulcerativă sau psoriazisul, sunt asociate cu o probabilitate mai mare de apariție a spondiloartritei.

Cum se stabilește diagnosticul

Diagnosticul este stabilit de obicei de medicul reumatolog, pe baza simptomelor, examenului clinic, analizelor și investigațiilor imagistice.

Radiografiile pot identifica modificări ale articulațiilor sacroiliace și coloanei, însă acestea pot deveni vizibile abia după mai mulți ani de evoluție. RMN-ul poate detecta mai devreme inflamația, inclusiv în formele în care radiografia este încă normală.

Analizele de sânge pot include markerii inflamatori, precum proteina C reactivă și VSH, precum și testarea pentru HLA-B27. Niciunul dintre aceste teste nu confirmă însă singur diagnosticul.

Tratamentul spondilitei anchilozante

Spondilita anchilozantă nu are în prezent un tratament care să o vindece definitiv, dar există terapii eficiente pentru controlul inflamației, reducerea durerii și menținerea mobilității.

Exercițiile fizice și kinetoterapia au un rol esențial. Mișcarea regulată ajută la păstrarea flexibilității coloanei și la menținerea unei posturi corecte. Tratamentul medicamentos poate include antiinflamatoare nesteroidiene, iar dacă acestea nu sunt suficiente, medicul poate recomanda terapii biologice, precum inhibitorii TNF sau IL-17.

Intervenția chirurgicală este necesară mai rar, de regulă în situațiile în care există leziuni articulare severe.

Când este recomandat consultul medical

O durere lombară persistentă, apărută treptat, care este mai intensă dimineața, se accentuează în repaus și se ameliorează prin mișcare merită evaluată de medic. Diagnosticul și tratamentul precoce pot contribui la controlul simptomelor și la încetinirea progresiei bolii.

Pentru persoanele cu Morbus Bechterew, combinația dintre tratamentul recomandat de reumatolog, activitatea fizică adaptată și monitorizarea regulată poate permite menținerea unei vieți active și productive pe termen lung.