Frica copilului de dentist, cu cuvintele alese înainte de vizită, jocul de-a doctorul acasă și tehnica spune, arată, fă folosită de medicii pentru copii

Frica copilului de dentist se învață, iar uneori de la adulți

Aproximativ unul din 10 copii, după unele studii chiar unul din 5, are o teamă puternică de dentist. Plânsul la intrarea în cabinet, gura încleștată, crizele de furie pe scaun și nopțile agitate dinaintea programării transformă fiecare control într-o încercare pentru toată familia. Mulți dintre acești copii devin adulți care amână controalele ani la rând, până când durerea îi obligă să meargă, ceea ce întreține frica.

Teama are, de obicei, câteva surse: o primă vizită făcută direct cu o durere ori o urgență, o experiență neplăcută, poveștile auzite de la colegi și, foarte des, frica părinților, transmisă fără cuvinte.

Cuvintele alese și jocul de-a dentistul acasă

Copiii ascultă atent ce spun adulții. Fraze bine intenționate, ca „Nu-ți fie frică, nu doare deloc” ori „Nu o să-ți facă nicio înțepătură”, aduc în mintea copilului exact cuvintele de care se teme: frică, durere, înțepătură. Iar dacă ceva doare, totuși, încrederea se pierde. Mai bine e un limbaj neutru, simplu, pozitiv: „Doamna doctor o să numere dinții”, „O să-i facă dintelui o baie”, „O să vedem ce frumos ai spălat”. Amenințările de tipul „Dacă mai mănânci bomboane, te duc la dentist să-ți scoată dinții” transformă medicul într-un personaj negativ pentru ani întregi. Cu câteva zile înainte, vizita se pregătește prin joc. Copilul e pe rând pacient și medic: o păpușă ori un ursuleț stă pe un scaun, cu gura deschisă, iar copilul îi numără dinții cu o periuță și o oglindă mică. Apoi rolurile se inversează. Cărțile ilustrate despre prima vizită la dentist și filmulețele scurte, potrivite vârstei, fac locul cunoscut înainte de a-l vedea.

Spune, arată, fă

Medicii stomatologi pentru copii folosesc, de peste 60 de ani, o tehnică simplă și eficientă. Mai întâi, medicul spune, cu cuvinte pe înțelesul copilului, ce urmează să facă. Apoi arată: lasă copilul să atingă instrumentul, îi pune oglinjoara pe deget, îi arată cum suflă aerul pe palmă ori cum „bea apă” aspiratorul mic. Abia apoi face procedura, exact așa cum a descris-o.

Copilul nu e surprins de nimic. Mulți medici îi dau și un semnal de oprire, de exemplu ridicarea mâinii, prin care copilul poate cere o pauză. Faptul că are un mic control asupra situației scade mult teama.

Momentul și durata vizitei

Programarea se face dimineața ori după somnul de prânz, când copilul e odihnit și nu e flămând. Vizitele scurte, de 15-30 de minute, sunt mai ușor de suportat decât una lungă. Medicii buni pentru copii împart tratamentele mari în mai multe ședințe, ca fiecare să se termine cu bine.

Primele vizite fără nicio procedură, doar pentru cunoaștere și un control rapid, construiesc încrederea înainte de primul tratament adevărat.

Ce face părintele și recompensa de după vizită

Copiii mici stau, de obicei, mai liniștiți în brațele părintelui. Copiii mai mari se descurcă uneori mai bine singuri, cu medicul, fără un părinte care intervine mereu. Medicul e cel care conduce discuția, iar părintele rămâne calm, discret, cu o mână pe piciorul copilului. Părinții care au ei înșiși frică de dentist își pot transmite neliniștea prin tonul vocii, prin tensiunea corpului ori prin întrebări repetate. Uneori, e mai bine ca celălalt părinte, mai liniștit, să-l însoțească pe copil. O mică recompensă după vizită, un abțibild, o carte, o ieșire în parc, încheie experiența cu ceva plăcut. Promisiunile mari făcute înainte, de tipul „dacă stai cuminte, primești o jucărie scumpă”, transmit, paradoxal, că urmează ceva atât de groaznic încât merită o răsplată uriașă. Dulciurile, firesc, nu sunt cea mai bună recompensă după un control al dinților.

Anestezia și alte ajutoare

Pentru tratamentele care necesită anestezie locală, medicii aplică întâi un gel care amorțește gingia, așa că înțepătura abia se simte. Copiilor li se spune, de obicei, că dintele „adoarme” pentru o vreme. După tratament, părinții sunt atenți ca cel mic să nu-și muște buza ori obrazul amorțit, timp de 1-2 ore.

Pentru copiii foarte anxioși ori pentru tratamentele întinse, unii medici folosesc sedarea ușoară, prin inhalarea unui gaz care relaxează, iar copilul rămâne treaz. În cazurile complicate, la copiii foarte mici cu multe carii ori la cei cu nevoi speciale, tratamentul se poate face sub anestezie generală, într-o singură ședință, în condiții de spital.

Adulții cu frică de dentist

Frica nu dispare automat odată cu vârsta. Aproximativ 10-20% dintre adulți au o teamă importantă de stomatolog, iar o mică parte au o adevărată fobie, care îi face să evite complet cabinetul.

Tehnicile care funcționează la copii ajută și la adulți: explicațiile pas cu pas, semnalul de oprire, vizitele scurte, anestezia bine făcută. Psihoterapia pentru fobii, în câteva ședințe, are rezultate foarte bune. Iar părinții care își tratează propria frică le oferă copiilor un model calm în sala de așteptare.

Medicul pentru copii și prevenția

Medicii specializați în stomatologia copiilor au pregătire specială pentru lucrul cu cei mici și cabinete amenajate pentru ei, cu culori, jucării și răbdare. Pentru un copil cu frică, alegerea medicului potrivit poate face diferența dintre o problemă de ani de zile și una rezolvată în câteva vizite.

Cea mai bună protecție împotriva fricii rămâne prevenția. Un copil cu dinți sănătoși, periați de 2 ori pe zi cu pastă cu fluor, cu puține dulciuri între mese și controale la 6 luni, ajunge la medic doar pentru vizite scurte și plăcute. Iar copilul care nu a cunoscut niciodată durerea pe scaunul medicului are toate șansele să devină un adult care merge la control fără să se gândească de 2 ori.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidențialitate.