Jucăriile potrivite pe vârste, de la zornăitoarea primelor luni la jocurile de societate, cu piesele mici ținute departe de cei sub trei ani

Jucăriile potrivite pe vârste urmează dezvoltarea copilului, nu reclama

Raftul de jucării dintr-un magazin mare, în decembrie, poate fi copleșitor. Luminile, sunetele și ambalajele colorate promit dezvoltarea inteligenței, a creativității și a vocabularului. Jucăria potrivită e, de fapt, cea care se potrivește cu ce încearcă copilul să învețe chiar acum: să apuce, să meargă, să imite, să construiască, să câștige.

Iar copiii au nevoie de mai puține lucruri decât cred adulții. Un studiu publicat în 2018, în care 36 de copii între 18 și 30 de luni au fost lăsați pe rând într-o cameră cu 4 jucării și apoi cu 16, a arătat că, având mai puține la dispoziție, s-au jucat mai mult timp cu fiecare și au găsit mai multe feluri de a le folosi.

Primele șase luni, contraste și sunete

Nou-născutul vede clar doar la 20-30 de centimetri, distanța până la fața celui care îl ține în brațe, și distinge mai întâi contrastele puternice. Cărțile ori cartonașele alb-negru, ținute aproape, îi rețin atenția.

Pe la 3-4 luni, începe să apuce. Zornăitoarele ușoare, inelele de mușcat, jucăriile moi, cu texturi diferite, și o oglindă de siguranță, în care își privește chipul, sunt tot ce îi trebuie. Cea mai bună jucărie a acestei vârste rămâne, oricum, adultul care vorbește, cântă și face fețe amuzante.

Între 6 și 12 luni, cuburi, cutii și jucării de împins

Bebelușul stă în fund, se târăște, apoi se ridică. Îi plac cuburile moi, paharele care intră unul în altul, mingile ușoare, cutiile din care se scoate și în care se pune ceva, jucăriile care fac un sunet la apăsarea unui buton.

Tot acum descoperă că obiectele nu dispar când nu le mai vede. Jocul de-a v-ați ascunselea cu o eșarfă devine, brusc, cel mai amuzant lucru din lume. Cărțile cartonate, cu imagini mari, se răsfoiesc, se mușcă și se aruncă, iar asta e în regulă.

De la un an la doi, jucăriile de tras și primele cărți

Copilul care merge vrea să tragă și să împingă: un cărucior, o mașinuță pe sfoară, un animal pe roți. Turnurile din cuburi mari, sortatoarele de forme, jucăriile cu ciocănel și primele creioane groase, pentru mâzgăleli, îi exersează mâinile.

Spre 2 ani, apare imitația. Telefonul de jucărie, mătura mică, oalele, lingura cu care hrănește păpușa arată că se pregătește jocul de rol.

Între doi și trei ani, jocul de-a ceva

Bucătăria de jucărie, trusa de doctor, păpușile cu haine, mașinile, animalele din pădure ori de la fermă, costumele simple sunt materialul pentru poveștile inventate. Copilul de 3 ani poate petrece o oră hrănind un urs de pluș, ducându-l la medic și culcându-l.

Plastilina, nisipul kinetic, acuarelele, pensulele groase și foile mari de hârtie sunt tot atât de importante. Puzzle-urile cu 4-12 piese mari și construcțiile mari, ușor de îmbinat, îi plac la fel de mult.

Între trei și cinci ani, construcții, puzzle-uri și primele jocuri cu reguli

Piesele de construcție devin mai mici și mai complexe, iar construcțiile, mai ambițioase. Puzzle-urile cresc la 24-50 de piese. Bicicleta cu roți ajutătoare ori fără pedale, trotineta și mingea îi pun corpul în mișcare.

Primele jocuri de societate simple, cu zarul și cu un traseu, îl învață să aștepte rândul și, mai greu, să piardă. Adultul care îl lasă mereu să câștige îi face, de fapt, un deserviciu.

După șase ani, jocuri de societate, experimente și cărți

Școlarul vrea provocări reale: jocuri de strategie, cărți de joc, șah, truse de experimente, de electronică ori de astronomie simple, kituri de croșetat ori de modelaj, seturi de construcție cu mecanisme. Cărțile citite singur, cu benzi desenate ori cu capitole scurte, ocupă tot mai mult loc.

Siguranța jucăriilor

Piesele mici sunt cel mai mare pericol pentru copiii sub 3 ani, care duc totul la gură. Normele europene folosesc un cilindru cu diametrul de 31,7 milimetri, iar orice piesă care intră complet în el e socotită periculoasă pentru copiii mici. Acasă, un test simplu face aceeași treabă: orice obiect care trece prin tubul de carton al unei role de hârtie igienică e prea mic pentru un copil sub 3 ani. Bateriile rotunde, în formă de pastilă, din jucăriile cu sunete și lumini, sunt deosebit de periculoase. Înghițite, pot arde esofagul în doar 2 ore. Compartimentul lor trebuie să se închidă cu șurub. Magneții mici, înghițiți câte 2 sau mai mulți, se pot atrage prin pereții intestinului și pot produce perforații. Baloanele dezumflate ori sparte sunt, la rândul lor, o cauză frecventă de sufocare la copiii mici. În Uniunea Europeană, jucăriile trebuie să poarte marcajul CE și, dacă e cazul, avertismentul că nu sunt potrivite pentru copiii sub 36 de luni. Jucăriile fără etichetă, fără adresa producătorului și cu miros puternic de plastic se ocolesc.

Mai puține jucării, mai mult joc

O soluție folosită în multe grădinițe merge și acasă: o parte din jucării se pune într-o cutie, iar după câteva săptămâni se schimbă cu cele aflate la vedere. Jucăriile uitate par din nou noi, iar camera rămâne mai ordonată.

Iar o cutie de carton mare, câteva pături și scaune, o lingură de lemn și o oală pot ține un copil ocupat mai mult decât orice jucărie scumpă, cu baterii și lumini.