Oțet, bicarbonat și lămâie în curățenie. Ce funcționează cu adevărat și unde fac mai mult rău decât bine

Oțetul, bicarbonatul și lămâia, între bunicile noastre și chimie

Curățenia cu ingrediente din bucătărie a fost regula în casele de odinioară și a revenit în ultimii ani, pe fondul interesului pentru produse mai blânde cu mediul și cu sănătatea.

Rețetele circulă pe rețelele sociale în mii de variante, unele eficiente, altele inutile, câteva chiar periculoase.

Chimia simplă explică aproape tot: oțetul și sucul de lămâie sunt acizi și dizolvă calcarul și depunerile minerale; bicarbonatul de sodiu este o bază slabă și un abraziv fin, care curăță grăsimea și neutralizează mirosurile acide.

Amestecate, cele două se neutralizează reciproc. Spuma spectaculoasă, care apare când se toarnă oțet peste bicarbonat, înseamnă, de fapt, dioxid de carbon, apă și o soluție de sare, cu o putere de curățare mai mică decât a fiecărui ingredient folosit separat. Rețeta „bicarbonat plus oțet” este, deci, mai mult spectacol decât eficiență.

Oțetul, pentru calcar

Oțetul alb de alcool, de 9%, dizolvă calcarul de pe robinete, capete de duș, pereți de sticlă ai cabinelor de duș și din fierbătorul electric.

Capul de duș, desfăcut sau învelit într-o pungă cu oțet, se lasă peste noapte, iar a doua zi, orificiile sunt din nou libere.

Fierbătorul se umple pe jumătate cu apă și oțet, în părți egale, se fierbe, se lasă o oră, apoi se clătește de câteva ori.

Oțetul diluat, 1 parte la 3 părți apă, curăță geamurile fără urme, mai ales în zonele cu apă dură.

Mirosul dispare după ce suprafața se usucă.

Pentru un fierbător de 1,7 litri, 250 de mililitri de oțet și 750 de mililitri de apă sunt suficiente, iar în zonele cu apă foarte dură, operațiunea se repetă o dată pe lună, înainte ca stratul de calcar să ajungă la 1-2 milimetri.

Unde oțetul face rău

Piatra naturală, marmura, travertinul, granitul lustruit, calcarul, este atacată de orice acid. O singură pată de oțet sau de lămâie lasă o urmă mată, permanentă, care nu se mai lustruiește decât profesional.

Rosturile de ciment dintre plăcile de gresie se erodează în timp la curățarea repetată cu oțet.

Parchetul și mobila din lemn lăcuit își pierd luciul.

Garniturile de cauciuc ale mașinii de spălat și ale mașinii de spălat vase se pot deteriora la folosirea frecventă, pe termen lung, a oțetului concentrat, potrivit avertismentelor unor producători.

Oțetul nu dezinfectează la nivelul unui dezinfectant propriu-zis. Reduce unele bacterii, dar nu e potrivit pentru suprafețele unde s-a tăiat carne crudă sau pentru toalete după o gastroenterită.

Bicarbonatul, abrazivul blând

Bicarbonatul de sodiu, amestecat cu puțină apă până devine pastă, curăță cuptorul, fundul arămiu al cratițelor, chiuveta din inox, cada și faianța, fără să zgârie. Pentru cuptor, pasta se întinde pe pereții reci, se lasă peste noapte, iar a doua zi, grăsimea se înmoaie și se șterge cu o lavetă umedă. Presărat pe covoare și pe saltele, lăsat câteva ore și aspirat, absoarbe mirosurile. Un bol cu bicarbonat, în frigider sau în dulapul cu pantofi, neutralizează mirosurile. Pentru argintul înnegrit, o tavă căptușită cu folie de aluminiu, apă fierbinte și 2-3 linguri de bicarbonat produc o reacție care îndepărtează sulfura de argint, fără frecare.

Lămâia, mai mult aromă decât putere

Sucul de lămâie are o aciditate apropiată de a oțetului și poate fi folosit în aceleași situații, cu un miros mai plăcut, dar la un cost mai mare. Jumătatea de lămâie trecută peste tocătorul de lemn, cu sare grunjoasă, curăță și elimină mirosul de ceapă sau de pește. Coaja de lămâie fiartă cu apă, în cuptorul cu microunde, 3-5 minute, înmoaie murdăria arsă și parfumează interiorul. Pe țesăturile albe, sucul de lămâie, combinat cu soarele, are un efect ușor de albire. Pe țesăturile colorate, poate decolora.

Săpunul și cel mai simplu detergent

Apa caldă cu câteva picături de detergent de vase rezolvă majoritatea murdăriei din casă, mai ales grăsimea din bucătărie.

Săpunul solid de rufe, sau săpunul de casă tradițional, făcut în multe gospodării din grăsime și sodă caustică, scoate petele de grăsime de pe gulere și manșete.

Laveta din microfibră, cu fibre foarte fine, ridică praful și murdăria mai bine decât o cârpă obișnuită, iar pentru multe suprafețe, microfibra și apa sunt suficiente.

Combinațiile periculoase

Înălbitorul pe bază de clor nu se amestecă niciodată cu oțetul sau cu alți acizi. Reacția eliberează clor gazos, toxic, care irită grav ochii și plămânii.

Înălbitorul nu se amestecă nici cu amoniacul, prezent în unele produse pentru geamuri, reacția producând cloramine, la fel de toxice.

Produsele de curățat pentru toaletă, pe bază de acid, nu se combină cu cele pe bază de clor. Accidentele domestice de acest tip apar, frecvent, în băile mici, fără aerisire.

Apa oxigenată și oțetul, păstrate amestecate în același recipient, formează acid peracetic, coroziv.

Regula de bază: un singur produs o dată, clătire între produse, geamul deschis.

Când produsele specializate sunt mai bune

Dezinfectarea reală, în casele cu persoane bolnave sau cu imunitate scăzută, cere produse cu acțiune dezinfectantă dovedită, folosite după instrucțiuni.

Calcarul foarte vechi și gros cere, adesea, produse anticalcar concentrate.

Mucegaiul de pe rosturi și silicon, odată pătruns în material, nu se îndepărtează cu oțet. Siliconul se taie și se înlocuiește.